vineri, 5 noiembrie 2010

ADIO ADRIAN PAUNESCU






Flacara poeziei romane ,
Pe patul de spital te-ai stins,
Dar ne-ai lasat drept mostenire
Cuvantul tau in carte scris.

Ai indrumat o-ntreaga generatie
Spre muzica si poezie
Si ai sadit in fiinta lor
O mare dragoste de glie.

Maestre drag cu suflet mare
In fata ta ne aplecam,
Cu inima indurerata
Ramas bun ...noi ne luam.

Sarutam mana de lumina
Ce a transmis tot ce-i frumos
Noi, generatia in blugi si-n adidasi
Ingenunchem la capataiul tau pios.

5 comentarii:

  1. Frumos si emotionant aceast poem.Sensibilitatea pentru frumos !

    RăspundețiȘtergere
  2. Da CT, ma doare sufletul pentru aceasta pierdere a culturii romane.

    Elitele ne parasesc
    Lasand un gol imens
    Iar sufletele noastre goale
    Sufera intens

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumoase versurile si acestea dar si cele din comentariul de la mine.
    Multe felicitari, in situatiile grele si dificile si uneori tragice, sufletele mari se desprind de celelalte prin iubirea si marea lor compasiune.
    Era un om foarte valoros...
    Un destin luminos alaturi de Iisus Hristos!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă Ryana, mă bucur tare că ai reuşit să intri în acest cont, până la urmă! Blogspotul este o platformă bună, şi are şi un format frumos, şi merită să rămâi aici.
    Te îmbrăţişez, şi îţi doresc o săptămână bună-bună!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Florina !

    Ma bucur ca ai gasit si acesta adresa din reteaua blogspot.
    Am incercat si aici un cont ptr. ca weblogul nu mai functioneaza bine. Au modernizat ei reteaua intr-un fel dar este mai rau ca inainte.
    Ma bucur mult, mult ca ai venit in vizita si aici.

    Iti doresc o zi minunata, minunata,minunata.
    pa !pa !.

    RăspundețiȘtergere